sâmbătă, 17 octombrie 2009

Oameni şi ...oameni

Recunosc...sunt un om al nopţii. Noaptea sunt doar eu cu mine, noaptea gândesc mai limpede, noaptea am timp să visez cu ochii deschişi, noaptea mă reinventez. Viaţa e surprinzătoare. Când înveţi că toţi oamenii sunt ticăloşi, când înveţi că e bine să te fereşti de toţi şi să n-ai încredere în nimeni, când eşti aproape de marginea disperării şi ai impresia că nimeni nu te mai poate salva, când simţi că e capăt de drum, când nu vezi soluţia salvatoare, şi când crezi că nu mai ai pentru ce să lupţi, abia atunci o putere supremă îţi trimite în dar nişte prieteni. Nişte prieteni pe care nici nu-i bănuiai, nici nu ştiai că există. Te simţi atât de norocos, încât nici nu ştii ce să crezi, nu ştii cum să reacţionezi. Nici nu ştii dacă îţi sunt prieteni, dar ce altceva pot fi dacă te ajută atunci când tu nici măcar nu mai ştii să ceri ajutor, când ai renunţat demult să mai crezi că există oameni drepţi? Poate că pentru ei , pentru aceşti oameni, care apar din senin şi schimbă topul valorilor morale, merită să luptăm mai departe cu mai mult curaj, cu mai multă dăruire. Şi culmea...tocmai pentru aceşti oameni nu poţi avea niciodată destule cuvinte, nu le poţi mulţumi niciodată îndeajuns. Dar cu siguranţă nu-i poţi uita...pentru că ei sunt excepţia pentru care viaţa are sens.

Un comentariu:

  1. E adevarat! Sunt multi prieteni pe care nu i stim, asa cum sunt multi oameni pe care ii credem prieteni dar nu ne sunt prieteni

    RăspundețiȘtergere