Nevoia de cultură

N-am mai scris... Mulţumesc celor care au răbdare şi urmăresc blogul. Între timp au avut loc multe evenimente ... nu ştiu despre care să vă povestesc mai întâi. Să vă povestesc despre haosul de la Concertul de Paşte organizat de Primaria Capitalei? Mai bine vă recomand o carte " Toate frumuseţile lumii" , scrisă de Jaroslav Seifert. M-am uitat zilele astea la o emisiune. Era invitat Florin Piersic. Pentru prima dată, după foarte mult timp, am reuşit să urmăresc o emisiune în întregime. Chiar mi-a părut rău că s-a terminat... O poezie rostită de Florin Piersic face ca masca sub care te ascunzi zi de zi să pălească..Într-o clipă personajul dur pe care-l construieşti zilnic pentru a înfrunta realitatea neîndurătoare a pierit şi eşti iar liber, tu cu tine. Acum poţi să recunoşti că ţie nu-ţi place să-l vezi zilnic la televizor pe Măruţă, ci pe Florin Piersic, că ţi-ai dori să asculţi zilnic o poezie, ţi-ai dori să vezi oameni care au cu adevărat ceva de spus , şi de la care ai ceva de învăţat. Astăzi foarte puţine lucruri mai pot face sufletul să vibreze. O poezie îţi poate aminti de ce iubeşti limba română şi de ce undeva, în adâncul sufletului, eşti mândru că eşti român. Păcat că, în goana pentru audienţă, televiziunile nu realizează nevoia de cultură autentincă resimţită de noi toţi.

Adrian Paunescu - Cu tine

Cu tine viaţa mea se luminează,
Cu tine hotărăsc a obosi,
Cu tine urc astenic spre amiază
Şi mă sfârşesc în fiecare zi.

Cu tine e-mpăcare şi e luptă,
Cu tine este tot şi e nimic,
Cu tine-mi înfloreşte lancea ruptă,
Cu tine sunt şi mare, sunt şi mic.

Cu tine totu-i parcă unt pe pâine,
Cu tine bradu-i brad, şi nu sicriu,
Cu tine astăzi mi se face mâine.
Cu tine mor pentru a fi mai viu.

Cu tine poezia mea există,
Cu tine chem zăpezi şi-alung zăpezi,
Cu tine nici tristeţea nu e tristă,
Cu tine eu te văd când nu mă vezi.

Cu tine sunt nedrept şi sunt dreptate,
Cu tine sunt gelos şi sunt gheţar,
Cu tine-ncep şi se termină toate,
Cu tine într-un schit apar - dispar.

Cu tine e lumină şi-ntuneric,
Cu tine zac să mă-nsănătoşesc,
Cu tine cubul redevine sferic,
Cu tine ce-i drăcesc e îngeresc.

Cu tine e mai rău şi e mai bine,
Cu tine reîncepe viaţa mea,
Cu tine e mai greu ca fără tine,
Dar fără tine nu s-ar mai putea.