POEZIE - Spiridon Popescu
Doamne, dacă-mi eşti prieten
Cum te lauzi la toţi sfinţii,
Dă- i în scris poruncă morţii
Să- mi ia calul, nu părinţii.
Doamne, dacă-mi eşti prieten,
N-asculta de toţi zurlii,
Dă- i în scris poruncă morţii
Să-mi ia calul, nu copiii.
Doamne, dacă-mi eşti prieten,
Nu-mi mai otravi ursita,
Dă-i în scris poruncă morţii
Să-mi ia calul, nu iubita.
Doamne, dacă-mi eşti prieten,
Cum susţii în gura mare,
Moaie-ţi tocul în cerneală
Şi-nainte de culcare
Dă-i în scris poruncă morţii,
Când şi-o ascuţi pumnalul,
Să- l înfingă-n mine , Doamne,
Şi să lase-n viaţă calul.
http://www.youtube.com/watch?v=tAp8rKB3VOI&feature=related
duminică, 14 februarie 2010
Abonați-vă la:
Postări (Atom)